Masaj Kinetoterapie | Masaj > Generalităţi

www.masajmed.ro
www.masajmed.ro

Calculaţi-vă greutatea ideală

Masaj

Generalităţi

Masajul reprezintă prelucrarea mecanică, metodică a părţilor moi ale corpului printr-un ansamblu de proceduri manuale sau instrumentale în scop profilactic, terapeutic, de întreţinere. El acţionează la mai multe nivele. Asupra aparatului circulator, influenţează circulaţia venoasă, favorizând circulaţia de întoarcere deci uşurând activitatea inimii. La nivelul circulaţiei limfatice, masajul favorizează micşorarea edemelor, iar la nivelul capilar, măreşte permeabilitatea peretelui vascular. Masajul acţionează şi la nivelul arterioral sau arterial, mărind fluxul sanguin. La nivel neuropsihic, efectele sedative şi analgezice sunt cunoscute când manevrele se execută lent. În schimb, când masajul se execută prin manevre energice, efectul este opus, şi anume unul excitant. În ambele cazuri, starea de bine este descrisă de către pacient. Acţiunea fiziologică a acestor manevre constă în faptul că în timpul executării lor pornesc spre sistemul nervos central impulsuri nervoase de la terminaţiile nervoase profunde cutanate. Acestea măresc excitabilitatea şi întăresc starea funcţională a scoarţei cerebrale.

Masajul mai poate fi definit ca, ansamblul de acţiuni sistematice, manuale sau mecanice, exercitate asupra părţilor moi ale corpului, capabile să producă efecte fiziologice şi terapeutice utile organismului. Aceste efecte sunt produse de tot felul de mişcări şi manevre, care, îmbinate armonios, pot avea rezultate foarte bune, dar la o asemenea măiestrie se ajunge după ani mulţi de practică.

Masajul, indiferent de forma sub care se aplică, se adresează, în primul rând, pielii, acţiunea mecanică fiind transmisă şi ţesuturilor subiacente. Pentru acest motiv, terapeuţii trebuie să fie profesionişti şi să posede noţiuni de anatomie şi fiziologie, despre piele, dar şi despre restul structurilor anatomice aflate sub ea, cum sunt: ţesutul celular subcutanat, oasele, articulaţiile, muşchii etc. Noţiunile de anatomie mai sunt necesare pentru stabilirea şi delimitarea zonelor topografice, care urmează a fi masate.

Manevrele folosite au diferite denumiri, sugestive, în legătură cu mişcările executate sau efectele lor asupra structurilor masate. În timpul masajului, specialistul leagă manevrele unele de altele, le îmbină armonios, schimbarea lor fiind greu sesizabilă de subiect. Aceste manevre pot fi executate cu viteze, presiuni şi sensuri diferite, în funcţie de indicaţii.

Manevrele de masaj sunt de două tipuri:

  1. Manevre principale – care se aplică în funcţie de regiunea topografică şi respectă întotdeauna aceeaşi succesiune.
    1. netezirea sau efluerajul;
    2. fricţiunea;
    3. frământatul sau petrisajul;
    4. tapotamentul sau baterea;
    5. vibraţiile.
  2. Manevre secundare – care pot fi aplicate sau nu, se regăsesc doar în anumite regiuni şi se intercalează printre manevrele principale.
    • Unele derivă din cele principale pe care le pot însoţii: lipăitul şi plescăitul – derivă din tapotament.
    • Manevre secundare care se adresează doar anumitor regiuni
      • rulatul şi cernutul – aplicate pe segmente cilindrice (membre);
      • râcâitul şi balotatul – pe flancurile abdominale;
      • tracţiunile – mobilizări pasive cu tensiuni finale;
      • scuturările - asupra structurilor articulare ale extremităţilor;
      • presiunile – simple sau în asociere cu alte manevre sau acţiuni (vibraţie, cu respiraţie);
      • ciupiri şi pensări – în special pe zonele cu strat adipos bogat şi structuri musculare bine dezvoltate.



 

 

Formula lui Lorentz modificată

Formula lui Creff

Pentru a afla ce tip de constituţie aveţi, puneti degetul mare şi arătătorul în jurul articulaţiei mâinii.

  • zveltă - dacă degetele se suprapun;
  • normală - dacă degetele se ating;
  • robustă - daca acestea nu se ating.