www.masajmed.ro
www.masajmed.ro

Calculaţi-vă greutatea ideală

Blog medical

Recuperarea genunchiului după reconstrucţia ligamentară

de Felician Strete în 2012-02-27

Am abordat această temă privind actualităţile reconstrucţiilor ligamentare ale genunchiului în lucrarea de dizertaţie pe care am susţinuto în iunie 2010, prin urmare vă împărtăşesc din informaţiile acumulate.

Având în vedere că ligamentele laterale se reconstruiesc mai rar, iar ligamentul încrucişat posterior fiind unul puternic nu se rupe frecvent, m-am axat pe recuperarea după reconstrucţia ligamentului încrucişat anterior.

Leziunile ligamentare pot fi izolate, sau, de cele mai multe ori asociate cu a altor structuri.

Ligamentul încrucişat anterior joacă un rol important în biomecanica genunchiului, iar, din totalul traumatismelor de genunchi cele de LIA sunt cele mai frecvente.

În prezent se consideră că, la pacienţii care au suferit leziuni ale ligamentului încrucişat anterior şi cărora nu li s-a făcut reconstrucţie, rata leziunilor meniscale este de 60-80%. Practicându-se apoi meniscectomia, aceşti pacienţi vor dezvolta boli artritice. Prin urmare este foarte important să tratăm orice leziune existentă la nivelul ligamentelor încrucişate, pentru că altfel aceasta devine o problemă pe termen lung.

Actualmente se dă o importanţă deosebită profilaxiei, ştiut fiind faptul că este mai simplu şi mai ieftin să previi decât să tratezi, cea mai eficientă metodă de a preveni apariţia leziunilor la nivelul ligamentului încrucişat anterior fiind întărirea musculaturii membrelor inferioare. Alte măsuri care pot reduce incidenţa accidentărilor la acest nivel sunt: evitarea pantofilor cu toc înalt, evitarea surplusului ponderal, evitarea mersului pe teren accidentat, evitarea sporturilor care presupun efectuarea multor răsuciri şi contacte.

În prezent se uzează de două modalităţi de tratament:

Tratamentul ortopedic, se practică la cei peste 50 de ani.

Tratamentul chirurgical este folosit la sportivi şi oamenii activi, reducând pe termen lung riscul artrozei.

În prezent se foloseşte metoda artroscopică cu grefă autologă: din tendonul rotulian (procedeul Keneth Jones) – metodă controversată şi din tendoanele „labei” de gâscă (Hamstings).

Cu bune rezultate se folosesc şi şuruburile bioabsorbabile care reduc timpul operator şi scurtează recuperarea.

Recuperarea începe chiar înaintea intervenţiei chirurgicale, făcându-se lucru mecanic înainte se facilitează „trezirea cvadricepsului” imediat după operaţie.

Cunoaşterea proceselor de transformare prin care trece tendonul până ajunge la structura de tipul ligamentului trebuie bine cunoscute de kinetoterapeut pentru a putea elabora protocolul de recuperare.

Obiectivele urmărite sunt: combaterea durerii şi inflamaţiei, refacerea stabilităţii şi creşterea mobilităţii.

Mai mulţi factori pot influenţa apariţia de dureri: grefa folosită, tehnica chirurgicală şi programul de reabilitare.

Grefa din tendonul patelar este responsabilă de apariţia durerilor în cele mai multe cazuri.

Gestionarea corectă a durerii este dată de găsirea diagnosticului etiologic corect.

Se folosesc cu bune rezultate cu efect analgezic: masajul, laserul şi electroterapia, iar pentru combaterea inflamaţiei se recurge la: crioterapie, puncţii evacuatorii, infiltraţii, masaj de drenaj limfatic.

Pentru recuperarea sprijinului mişcările active sunt de bază, având în vedere că forţa cvadricepsului este afectată semnificativ chiar şi de o imobilizare de 48 de ore a genunchiului. S-a demonstrat că activitatea electrică a muşchilor nu creşte dacă încărcarea nu depăşeşte 50% din forţa maximă.

„Musculaţia celor patru feţe” constituie elementul central în vederea creşterii stabilităţii genunchiului.

Noile studii arată că antrenarea cvadricepsului este mai eficientă la un unghi de 600, şi prin exerciţii în lanţ cinematic închis, iar, forţa ischiogambierilor spre deosebire de cvadriceps nu este mult compromisă putând fi antrenată la orice unghi având însă tendinţa la retractură. Tricepsul sural are rol important în sprijinul unipodal, iar tensorul fasciei lata are rol în zăvorârea genunchiului.

Practicile actuale în obţinerea mobilităţii presupun reducerea flexumului şi câştigarea flexiei. Pentru obţinerea acestor deziderate se folosesc: posturările, masajul, stretchingul, tehnicile de facilitare neuroproprioceptive mobilizările pasive (de preferat în apă), mişcările pasivo-active, active-asistate, dar, mişcarea activă fiind totuşi de bază.

Protocolul de recuperare este împărţit în 5 perioade, astfel din ziua 2 pacientul se ridică din pat, iar în săptămâna 3 genunchiul trebuie să fie ne dureros şi să realizeze o flexie de 600. La sfârşitul perioadei II-a la 45 zile genunchiul va fi neprotejat şi are o mobilitate de 1200 în flexie. În perioada a III-a se antrenează propriocepţia, reantrenarea cardiovasculară. În perioada a IV-a se fac schimbări de direcţie, iar în perioada a V-a se poate revenii la sport.

Indiferent de tipul de ligamentoplastie, kinetoterapia urmăreşte acelaşi scop, imobilizarea este însă variabilă. Mişcarea precoce cu încărcare este esenţială deoarece ajută la combaterea redorii şi tonifierea musculaturii. Se folosesc izometrii până la scăderea inflamaţiei, apoi se trece la izotonii, dar pentru obţinerea unor bune rezultate este determinantă voinţa pacientului.

Dacă recuperarea este făcută corect, noul ligament se va comporta ca unul indemn.

Cred că autogrefa din ischiogambieri va însemna în viitor standardul de aur în reconstrucţiile ligamentare, deoarece reduce semnificativ durerea.

De asemenea protocolul de recuperare este indicativ, dar trebuie individualizat la fiecare caz în parte.

la sportivi şederea din timpul refaceri contribuie la maladaptarea cardiacă. prin urmare, kinetoterapeuţii trebuie să completeze îngrijirea leziunilor sportive printr-o pregătire specifică cu exerciţii cardiorespiratorii.

 



2 comentarii

Importanta recuperarii

de Marcel în 2012-02-27

Intradeuar, recuperarea are o importanta deosebita

Recuperarea genunchiului

de Cristi în 2012-02-27

Am avut o reconstructie ligamentara la genunchi, in urma uni traumatism la ski. Acum fac recuperare. Mi-a placut articolul tau, caci m-a ajutat sa inteleg importanta etapei de recuperare si ce am de facut mai departe. Multumesc!  

Cristi

 

Comentaţi, completând formularul următor



 

 

Formula lui Lorentz modificată

Formula lui Creff

Pentru a afla ce tip de constituţie aveţi, puneti degetul mare şi arătătorul în jurul articulaţiei mâinii.

  • zveltă - dacă degetele se suprapun;
  • normală - dacă degetele se ating;
  • robustă - daca acestea nu se ating.