www.masajmed.ro
www.masajmed.ro

Calculaţi-vă greutatea ideală

Blog medical

Aspecte actuale privind luxaţia congenitală de şold

de Strete Hannemaria în 2012-05-12

Am ales să caut şi să prezint noutăţi în tratarea luxaţiei congenitale de şold, pe de o parte pentru că sunt o persoană care iubeşte copiii şi care doreşte să contribuie, într-un fel, la evoluţia şi creşterea armonioasă a acestora şi pe de altă parte deoarece am avut ocazia de a cunoaşte şi de a lucra cu adulţi a căror afecţiune, a fost depistată tardiv, sau evoluţia bolii nu a fost monitorizată corespunzător pe parcursul creşterii şi au rămas cu o deficienţă locomotorie, care în alte condiţii s-ar fi putut evita..

Luxaţia congenitală de şold este una din malformaţiile grave ale membrelor inferioare, relativ frecvent întâlnită, ce lasă sechele funcţionale deosebit de importante, greu de tratat şi cu mare grad de invaliditate. De la naştere şi până la 7-8 luni, întâlnim displazia luxantă de şold, afecţiune în care cotilele sunt displazice, capetele femurale nu sunt conţinute în totalitate de cavităţile cotiloide, fiind plasate în faţa acestora şi de cele mai multe ori colul femural este anteversal. Excepţional de rar luxaţia poate să apară încă de la naştere purtând denumirea de luxaţie teratologică. La naştere articulaţia coxofemurală are oase mici şi conţinut cartilaginos mare, iar procentul de cap femural acoperit de acetabulum este mai mic, de aceea primele 6 săptămâni din viaţa copilului sunt critice pentru dezvoltarea anomaliilor în articulaţie.

Din punct de vedere al terapiei de vârf, se consideră foarte importantă kinetoprofilaxia, datorită posibilităţii de a evita o instalare post-natală a luxaţiei congenitale de şold, dar şi a costurilor reduse. În acest sens actualmente se recomandă:

• Tinerelor care au în familie cazuri, li se recomandă evitarea eforturilor şi traumatismelor.

• În timpul naşterii vor fi evitate, pe cît posibil, manevrele care necesită tracţiuni puternice ale membrelor inferioare.

• În cazul în care nou-născutul trebuie reanimat, se va evita manevra de suspendare cu capul în jos, manevră care favorizează luxaţia prin distensia capsulară pe care o produce la nivelul şoldurilor.

• Copiii care prezintă alte malformaţii, dar în special picior strâmb congenital (talus valgus mai ales) vor trebui examinaţi cu toată atenţia şi la nivelul şoldurilor.

• Deosebit de importantă este profilaxia, trebuie ştiut de părinţi că înfăşatul cu picioarele strânse (din popor sau de la mămici şi bunici) este traumatizant şi favorizează luxaţia de şold.

• Înfăşarea bebeluşului în primele 3 luni de viaţă cu două scutece unul peste celălalt. – Îi sfătuiesc pe părinţii nounăscuţilor să le pună acestora un chiloţel special sau două scutece, unul peste celălalt, pentru a fixa coapsele depărtate, ceea ce uşurează restabilirea poziţiei anatomice normale a articulaţiei coxofemurale şi ajută totodată la profilaxia unei luxaţii postnatale.

• Este recomandat ca bebeluşii să fie culcaţi în decubit ventral (pe burtică) cu membrele inferioare în abducţie şi uşoară rotaţie internă. - S-a constatat că luxaţia congenitală de şold este mai rar întâlnită la sugari americani, acest fapt se datorează în primul rând obiceiului americanilor de a-şi culca copii în decubit ventral şi în uşoară abducţie, această poziţie favorizând menţinereaa capului femural în acetabulum..

• Premergătorul este total contraindicat la copii cu luxaţie congenitală de şold dar de evitat şi la cei sănătoşi.

Actualmente tratamentul în luxaţiile congenitale de şold depinde de vârsta pacientului şi de succesul tehnicilor anterioare, dar până la vârsta de 3 ani boala ne putând fi considerată vindecată.

Copiii sub 6 luni cu instabilitate la examinare sunt trataţi cu o formă de tijare a membrului şi hamuri, în special Pavlik. Copilul va fi ţinut cu coapsele în abducţie şi rotaţie internă, poziţie în care capul femural este bine centrat în cotil.

Indicaţiile de chirurgie depind de severitatea bolii, bilateralitate şi de formarea sau nu de acetabulum fals.

În luxaţiile congenitale de şold s-a constatat că tratamentul kinetoterapeutic este necesar indiferent de vârsta pacientului, de stadiul bolii, de faptul dacă asupra şoldului s-a intervenit chirurgical sau doar ortopedic şi indiferent dacă pacientul se află în una din formele de imobilizare, sau aparent stabilitatea, mobilitatea şoldului şi forţa grupelor musculare ale acestuia au fost recâştigate, programul kinetic structurându-se în funcţie de obiectivele ţintate la momentul respectiv.

- Stabilitatea şoldului se obţine prin posturi libere, posturi fixe, manipulări.

- Creşterea mobilităţii şoldului se obţine prin: tracţiuni, mobilizări (pasive, activo-pasive şi active) şi F.N.P.-uri.

- Creşterea tonusului muscular se obţine prin exerciţii globale şi analitice pe toate grupele musculare ale şoldului.

Experienţa personală în domeniu

• Am constatat că pentru o mai bună colaborare cu copiii este bine să se evite purtarea uniformelor clasice, albe, de către kinetoterapeut, deoarece este ştiut faptul că cei mici au o fobie faţă de halatul alb şi în acest sens se preferă culorile cât mai vi, care îi atrag pe cei mici, de exemplu culoarea roşie.

• Am obţinut rezultate mai bune în domeniu dacă în primele 6-12 luni după tratarea ortopedică sau chirurgicală a luxaţiilor congenitale de şold am realizat şedinţe de kinetoterapie, zilnic, mai ales atunci când această perioadă a corespuns cu cea de creştere şi de începere a mersului.

• Vis a vis de modalităţile de apreciere a funcţiei şoldului am remarcat că trebuie făcute secvenţial la începutul, pe par¬cursul şi la sfârşitul programului de recuperare. Această apreciere este codificată analitic prin testarea articulară şi musculară sau sintetic prin capacitatea de a executa o serie de acţiuni uzuale.

• Din experienţa mea în domeniu pacienţilor cărora li s-a instituit un program de recuperare preoperator au o evoluţie mai bună şi mai rapidă postoperator din punct de vedere al mobilităţii şi tonifieri musculaturii şoldului, ce a avut luxaţie congenitală.

• Am observat că durerea este adesea întâlnită la pacienţii cu luxaţie congenitală de şold mai ales atunci când nu a fost operată sau redusă corect şi aceştia au nevoie de medicaţie antiinflamatoare, şi antialgică, iar şedinţele de kinetoterapie să se efectueze fără încărcare.

• Din experienţa mea pacienţii ce nu au reuşit să depisteze la timp luxaţia congenitală de şold sau să-şi respecte programele de recuperare de după reducerea acesteea, au ca sechelă tardivă coxartroza secundară. De aceea pacienţilor pe lângă programul kinetic li se impun o serie de reguli de igienă ortopedică a şoldului, ce vor fi urmate toată viaţa.

 Sunt de părere că trebuie să se pună un foarte mare accent pe kinetoprofilaxie, pentru evitarea luxaţiilor congenitale de şold, mai ales pe cea postnatală, prin înfăşarea sugarului cu scutece duble, culcarea lui în decubit ventral cu membrele inferioare în abducţie şi uşoară rotaţie internă, dar şi prin evitarea folosirii premergătoarelor.

 Consider că este important ca în recuperarea luxaţiei congenitale de şold exerciţiile să se execute lent, ritmic, fără bruscări şi să se bazeze pe poziţii de start stabile, solide, care să permită maximul de travaliu muscular.

 Vis a vis de perioada programul kinetic de întreţinere, acesta se recomandă până postpubertar (deoarece la pubertate poate apărea o osteonecroză a capului femural) ca proces degenerativ.

 Este bine ca în cazul copiilor posturaţi într-un Mulaj Spica, în cadrul şedinţelor de kinetoterapie să se evite ridicările de bara dintre picioare sau doar de partea superioară a corpului acestuia.

 Dintre modalităţile de posturare, foarte importante la pacienţii cu luxaţie congenitală de şold, cea mai uzitată în întreaga lume şi mai eficientă totodată este Hamul Pavlik.

 Este bine ca în cadrul şedinţelor de recuperare post luxaţie congenitală de şold este bine să se pună un mare accent pe recuperarea stabilităţii şoldului, precum şi pe tonifierea musculaturii abductoare şi extensoare.

 Recomand ca în luxaţiile de şold bilaterale tardive să se folosească programul Wileams.

• Nu uitaţi că adulţii ce au o luxaţie congenitală de şold ne tratată corect să lucreze, din punct de vedere kinetic la fel ca şi în coxartroză, deoarece este ştiut faptul că aceasta survine secundar în aceste situaţii.

• Recomand pacienţilor care au ajuns la o artroplastie de şold să înceapă programul kinetic din ziua a II-a şi pe lângă kinetoterapia specifică, postoperatorie să se efectueze şi exerciţi pentru îmbunătăţirea respiraţiei.

• Cred de asemenea că lupta împotriva edemului este necesară şi postoperator luxaţiei congenitale de şold şi în acest sens sunt utile posturările antideclive, mobilizări de flexie dorsală şi plantară a piciorului, mobilizări ale genunchiului şi masajul membrului inferior.

• Sunt de părere că pe perioada de imobilizare masajul este indispensabil pentruu menţinerea tonicităţii şi troficităţii cât mai aproape de normalul de reeducare..

• Termoterapia şi electroterapia antalgică nu trevuiesc neglijate în tratarea adulţilor cu luxaţii congenitale de şold operate în scop analgezic şi decontracturant.

 



0 comentarii

 

Comentaţi, completând formularul următor



 

 

Formula lui Lorentz modificată

Formula lui Creff

Pentru a afla ce tip de constituţie aveţi, puneti degetul mare şi arătătorul în jurul articulaţiei mâinii.

  • zveltă - dacă degetele se suprapun;
  • normală - dacă degetele se ating;
  • robustă - daca acestea nu se ating.